Autor:Lucian Blaga                Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.               Plouă.               Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,               ce-o simt n-o simt în mine,               în inimă,               în piept,               ci-n picurii de ploaie care curg.               Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume               cu toamna şi cu seara ei               mă doare ca o rană.               Spre munţi trec nori cu ugerele pline.               Şi plouă.