Mijeşte orizonul cu raze depărtate,Iar marea-n mii de valuri a ei singurătateSpre zarea-i luminoasă porneşte să-şi uneascăEterna-i neodihnă cu liniştea cerească.Natura doarme dusă, tăriile în pace.Din limpedea nălţime pe-alocuri se disfaceO stea, apoi iar una; pe ape diafaneIşi limpezesc în tremur pe rând a lor icoane.Tot mai adânc domneşte tăcerea înţeleaptă Se pare cum că noaptea minunea şi-o aşteaptă.Deodată luna-ncepe din ape să răsaieŞi pân- la mal durează o cale de văpaie.Pe-o repede-nmiire de unde o aşterneEa, fiica cea de aur a negurei eterne.Cu cât lumina-i dulce pe lume se măreşte.Cresc valurile mării şi ţărmul negru creşteŞi aburi se ridică din fund de văi spre dealuri.O insulă departe s-a fost ivind din valuri,Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare,Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare.Din umbra de la maluri s-a desfăcut la largO luntre cu-a ei pânze sumese de...