Şarpe prea sfânt, înţeleptule.Tu care la zidul pădurii, după ploaia de vară,mi te-ai arătat în chip de balaur-copil pogorât dintru ceruri,cu pletele albe ca spumele mării şi-ai spus: „Pregăteşte”… Şi sfânt şi alb se scuturau salcâmiipe urmele tale de purpură…Tu care în chip de dragon cu trei miliarde de capetemi-ai vorbit cu o mie de limbi despre Dânsaşi despre graiul uitat,protector celest al Misterelor, al seminţiei pontice,iată acum înaintea culcuşului tău am venit dezbrăcatşi din tot ce-i în lumea aceasta am luat numaitracica lyră.Sunt pregătit.

Iată ce-mi spuse. (Loculpredestinării voi toţi îl cunoaşteţi. Ca melcul urechiie văgăuna aceea, în intermundiu, şi uniisocot că e însăşi Urechea. Fiecaree slobod să creadă ce vrea în această privinţă.Ceilalţi cu uşile.)

„Ţieşi oric...