Dincolo de cuvinte – e o ceaţăîn care uneori mă cufund.Acolo, doar cu mine mă-nfrunt,cu muntele meu ursuz, călător, de ceaţă.Ca nişte păsări pierdute în nori,cuvintele zboară uneori departe de mine.E o toamnă, atunci, când soarele-i singur cu mine,şi aştept marii, negrii tăi nori.Întinde doar mâna, şi mă găseşti.Întinde doar mâna, fără cuvinte.Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti.