Numai cât te gândesc,și sângele dansează în jurul inimii,numai cât te aud,și sângele se resfiră ca o harfă.Poate nu știi, poate n-ai să știi,dar mersul tău e-un alfabet copilăresc,și numai cu el îmi scriu poemele,sub recele pojar al stelelor.Numai cât surâzi,și dezleg alchimiile,numai cât te gândesc,și-aud în lacul neliniștit al inimiiun foșnet : se desprimăvărează.