facem ca în piesele noastre - înclinăm

prisma această care e timpul lăuntric, așa cum noi îi dăm preț - și ne desfacem în mai mulți, unii adevărați - și, ca acela care voia astfel să-și economisească drumul la țară - unde-l aștepta logodnica - ne gândim să lăsăm eul nostru cel mai de preț - adevărat - să rămână, asemenea unui gândac uriaș în pat - și alții să-i luăm cu noi - căci acuma noi ne gândim să-i facem o vizită de reprezentare - (lumea este reprezentarea mea - și asta am înțeles-o noi pe scara pe care va trebui s-o urcăm acum, căci cu adevărat îi vom face ei vizită) - și deci îl rugăm pe unul din noi să ne însoțească -și el acceptă, spunându-ne că va ști să ne prezinte în așa fel încât să o facă pe ea să surâdă - și el însuși surâde spunându-ne asta. și deci mergem - preludiul e doar o singură frază, legănându-și înch...