Doar ce am vazut „The secret life of Walter Mitty” si ma gandeam „cat de tare ar fi sa ai aventuri asa, doar sa te sui intr-un avion si sa te duci in lume”. Si m-am gandit mai bine si am constatat ca eu chiar am viata ai, in doze marunte, dar o am.

Sunt constienta ca se poate si mai mult, si sunt constienta ca is oameni care nu au avut parte de nici macar jumate din ce am avut eu.

Si am ajuns la conluzia ca sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Pe net gasesti o gramada de bucket list-uri. Si ca sa marchez cateva din ce am gasit pe net pot sa bifez urmatoarele:

M-am plimbat cu elicopterul.

Am facut un road trip cu masina prin tara. Cu mine la volan.

Am invatat limba germana, fapt ce m-a ajutat mult in Austria si Germania.

Am facut un road trip cu masina pana in Germania si inapoi, vizitand mai mult de jumate din ea.

M-am plimbat prin targurile de Craciun din mici orasele germane si prin targurile de Craciun din Viena.

Am stat la cort, am dormit sub cerul instelat.

Desi nu am conditie fizica excelenta, am urcat pe munte. In toate trekking-urile mele, cea mai satisfacatoare a fost coborarea pe Jepii Mici. Am facut trekking prin ploaie.

Am deja doua tatuaje si ma gandesc la urmatoarele. Nu doare. Deloc. Doar gadila putin.

Am invatat echitatie si mi-a placut. Nu este asa usor sa fii in tandem cu animalutul.

Am fost intr-o calatorie de doo zile in Viena. Cu avionul. Singura. Am luat la pas tot centrul Vienei.

Am ratat boardingul deoarece eram deja cu capul in nori.

M-am dat cu hidrobicicleta pe un lac de munte, lac inconjurat de munti.

Am vazut rasaritul pe plaja. Am prins o luna plina reflectandu-se in mare.

Posibil sa fie mai multe chestii ce le-am facut sau am vazut. Nu-mi vin in minte momentan. Dar cu siguranta sunt mult mai multe chestii ce as vrea sa le fac. Atatea locuri de vizitat, atatea lucruri de invatat. Si o viata intreaga in fata sa le fac pe toate.