De Dragobete să iubiți și să fiți iubiți,
românește!
Din iubire ne naștem, cu iubire ne hrănim, tot datorită
ei creștem. O căutăm toată viața și tânjim după protecția care vin
la pachet cu o îmbrățișare în miez de noapte, săruturi pătimașe,
planuri în doi, acțiuni concrete, toate în timp ce mâinile sunt
împreunate, iar ochii privesc către aceeași direcție.
O pierdem, ori îi uităm drumul, ori o dăm la o parte,
ori fugim după strălucire, ori suntem prea orbi și o lăsăm să
plece...Apoi tânjim iar după ea. Și reîncepem să o căutăm în oameni
nepotriviți, nepregătiți, incapabili să țină în mână, cu grijă și
delicatețe, o inimă care ar bate pentru doi.
Există momente în viață când uităm cum se simte o
mângâiere, cum se spune un „Te iubesc”, cum se alină un suflet...Ne
este dor să putem iubi din nou și ne mai simțim o dată
iubiți.
Alergăm toată viața după iubire, prin diferite forme, și
sperăm să ne odihnim sufletul lângă un alt suflet. Uneori este așa,
alteori, călătoria poate va mai dura...Și va dura, pentru că
iubirea este infinită!
sursa:
https://www.garbo.ro/
