Poți avea o lume întreagă la picioare, dar acasă să nu te aștepte nimeni.
Poți fi cel mai frumos bărbat și cea mai dorită femeie,
dar să nu ai lângă tine omul tău, potrivit pentru tine, pentru
lumea și inima ta.
Poți avea bani, case, mașini, dar mereu vei căuta o
îmbrățișare, un „Te iubesc” și un „Noapte bună!„.
Poți fi materialist, dar mai devreme sau mai târziu vei
căuta iubirea. Vei dori să ai măcar o palmă care să-ți țină obrazul
atunci când se face greu din cauza lacrimilor, a încercărilor, a
suferinței.
Te poți crede cel mai puternic om, dar va veni ziua în
care vei dori o simplă îmbrățișare.
E frumos să bei singur cafeaua. Dar e al naibii de
plăcut să ți-o pregătească omul pe care îl iubești. Și, da, viața e
dură, iubirea se consumă, toți am fost ca niște piese dintr-un
puzzle pe care le-am adunat bucată cu bucată.
Toți am blestemat dragostea și ne-am promis că niciodată
nu vom mai iubi. Însă, ne-am îndrăgostit din nou, pentru că nimic
în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline
de dragoste.
sursa:
https://destainuirilemariei.com/
