Sîntem în săptămîna în care se decernează Nobelul
literar, peste două zile aflăm căștigătorul. Și mi-am amintit că
Laurențiu Ulici a avut în 1983 ideea de a edita o carte cu toți
laureații Premiului Nobel pentru Literatură. Volumul a apărut
într-o ediție cartonată, ca almanah al revistei
Contemporanul. Scriitorii, de la Sully Prudhomme la William
Golding, erau prezentați cu o fotografie, date biografice,
motivația juriului și un fragment dintr-o operă semnificativă. Cu o
excepție, scriitorul rus Alexandr Soljenițîn, la care erau scrise
doar cîteva rînduri. Cartea a avut succes, așa că, în 1988, au
apărut două volume în care pentru fiecare an în care se acordase
Premiul Nobel pentru Literatură, Laurențiu Ulici propunea alt
scriitor, cel puțin la fel de bun ca laureatul. Nobel contra
Nobel a fostun joc intelectual în care publicul românesc făcea
cunoștință cu scriitori de primă mînă, unii dintre ei împlinind
profeția criticului și cîștigînd la un moment dat Nobelul. Este
vorba de Octavio Paz, Günter Grass, Mario Vargas Llosa și Harold
Pinter. A propus și români în acest joc: I.L. Caragiale (1910),
Liviu Rebreanu (1940), Tudor Arghezi (1950), Lucian Blaga (1960),
Eugen Ionescu (1977, trecut totuși ca francez), Nichita Stănescu
(1980), Marin Sorescu (2000). Cele trei volume îngrijite de
Laurențiu Ulici rezistă probei timpului și vor rămîne ca antologii
reprezentative pentru literatura universală, bucurînd mai multe
generații de cititori.