Autor: Delia Stăniloiu                            Nocturnă reverie în arpegii,                           Cu primăvară-n notele fugare,                           Mi-aduce luna-n casă cu mirare                           Acorduri, tăinuite în solfegii.                           Eu le primesc cu bucurie mare,                           Decopertând acorduri de-ntuneric,                           Mi-aduc-aproape înc-un vis eteric ,                           Încarcerat în timp şi în uitare.                           Şi scriu, şi scriu, şi potrivesc cuvinte,                           În mine stă un dor ce vrea să plece                           Şi cerbicia timpului s-aplece                           Doar lunecând pe-o lacrimă fierbinte.                           Nocturnă reveri