Anumite lucruri în viaţă te fac să realizezi că toţi din jurul tău te părăsesc când ţi-e greu, atunci când ai nevoie de sprijin, înţelegere, afecţiune, companie. Toţi te uită, se fac nevăzuţi...te trezeşti singur printre străini, printre lupi flămânzi şi hiene viclene. În viaţă eşti nevoit să mergi singur prin împărăţie în căutarea unei şanse spre apogeu, spre ocuparea unui scaun împărătesc, spre detronarea altora. Oamenii sunt ca leii, suntem vulnerabili, expuşi la toate încercările vieţii, încercări din care nu mulţi ies învingători. La fel ca şi leul, omul se luptă pentru un loc în societate, pentru ziua în care va fi rege în împărăţia sa. Mulţi cad, unii se ridică, alţii preferă să stea la pământ fie voluntar, fie obligaţi de împrejurări sau de duritatea şi groaza zilelor de ieri şi a celor de mâine. O zi, o oră, un minut, o secundă...e suficient pentru ca eu, pen...