Cu Nora Iuga nu-ți faci planuri. Nici cînd o citești, nici cînd o asculți, nici cînd scrii despre ea. Lucrurile se întîmplă. Pur și simplu. De la sine. Și totul e așa natural, frumos și inopinat încît nici nu are sens să încerci să pui ordine în lucruri, cuvinte, idei și text. 

Iuga Eleonora, Norica, Ninica, Ninel, Noruleț, Noriko-San, Noricica, Noruca... aș putea să umplu o pagină întreagă, dar mie mămica nu-mi dă voie să fiu risipitoare nici cu hîrtia, mai ales cu hîrtia. Hîrtia de scris, hîrtia de împachetat, hîrtia igienică, hîrtia de muște atîrnată în bucătărie, o aruncă numai  cînd recunoaște și ea c-o putem confunda cu un ciorchine de strugure negru și Doamne ferește! „Războiul bate la ușă”, spune mămica la toate cele tr...