Costică Nechita
Sub liliacul plin de nostalgii
Mă regăsesc întors din pribegii
Și caut printre flori seară de seară
A lumii rătăcire milenară.
Pe sub umbrar mă poartă pasul iar
Privit cu-același aer princiar
De florile-n ciorchine adunate
Ce amețesc toți fluturii de noapte!
Printre dosite raze ce tresar
În adierea blândă de Florar,
Cerul își culcă bolta rourată
Peste parfumul care mă îmbată.
Iar când se-arată luna peste deal
Ca într-un basm ce pare ireal,
Un gând hoinar ridică noi castele
Cu liliacul înflorit prin stele.
Și chiar de gându-mi pare rătăcit
Ori nu și-a regăsit un loc tihnit,
Sub cerul nopții, acolo, printre vii
Mă vei găsi cu ale mele nostalgii.
