Știi deja că nu-mi plac lucrurile prea dulci și siropoase, fie ele înghețată, ciocolată, povești, complimente sau oameni. Le prefer pe cele mai ciudate, complicate & condimentate, amare și mai dure, care te călesc, te fac puternic și te învață. 

Nu-mi plac poveștile cu final fericit, ci cele triste sau plate ori cu final deschis. Autentice. Ca-n viață. 

Viața nu e roz. Nici dulce. E grea. Gri. Mov. Verde-albastră. Precum cocorul lui Geo Bogza. 

Îmi plac deci oamenii, poveștile și cărțile ca viața: gri, mov, verzi-albastre. Triste.  

Zuleiha deschide ochii (Guzel Iahina) m-a iritat la primele pagini. Pentru că era prea dulce și prea departe de viață. Mi s-a părut o poveste menită să te facă să suferi alături de protagonist, ca într-o telenovelă. Să plângi uitîndu-te cum Z...