Cu toate că nu-mi aduc aminte să fi mâncat în ambiția mamei un tort întreg, just to make a point, sau să fi adoptat două cățele, ale căror origini dubioase sunt reflectate constant în comportamentul lor îndărătnic, m-am regăsit destul de des în povestirile lui Allie Brosh.

Spre deliciul cititorului amuzat, Allie are tendința de a exagera puțin experiențele prin care a trecut. Cu toate astea, este aproape imposibil să nu te regăsești în cel puțin una din situațiile hiperbolizate. Unde mai pui că ilustrațiile care însoțesc poveștile sunt pe cât de convingătoare, pe atât de nostime. (zoom in pe gâște)

În plus, poveștile pățaniilor bizare asociate cu situații din viața de zi cu zi, rămân, inevitabil, în minte. De exemplu, eu nu pot uita de povestea papagalului pentru că zilele astea, la fel ca ...