Luni s-a împlinit o luna de când a scos si Gulie capul in lume. Si de când suntem patru bipezi in casa. In general e mai bine decât ne asteptam. El nu e modelul sa-urlam-din-toti-rarunchii-juma-de-noapte cum a fost Bulbuc la vârsta asta. In schimb, el mormaie daca are crampe si nu le poate executa prin somn. Am avut unele nopti cu mormaieli continue… Bulbuc e de acord sa-l pastram si sa doarma cu noi in pat. Uneori e deranjata de plansetele lui. Dar, daca îl ducem in alta camera, merge repede sa il caute. Mai miorlaie fata, vrea atentie, mai cate un tantrum, dar parca nu e asa rau precum ne asteptam. Desi, dupa cate o seara cand adorm amândoi urland îmi vine sa plec de acasa… Noroc ca se întâmplă rar. Am trecut si de primul salt mental al lui Gulie. Am scăpat cu creierii încă in cap. Zic eu. Si acum sa o dam pe sinceritaturi… Am momente cand mă intreb de ce mi-au trebuit doi. Mai dese decât la Bulbuc când mă întrebam de ce mi-o fi trebuit copii. Am momente ...