Lumina pustiește tăriileMulțimi de imperii căzândeOchiul, acostat de lumină, ezităState enorme cât insomniaCaldarâm din oaseToamnă fără sfârșitSetea-și descoperă izvoarele ei ascunseUltimul propovăduitor predică în pustiuÎnchide ochii și ascultă cum cântă lumina:Amiaza își face cuib în timpanele taleÎnchide și deschide ochii:Nu mai e nimeni pe lume,Nici chiar tuCeea ce nu-i piatrăE lumină, lumină... traducere de Ion Renițădin volumul Traduceri din poezia universală,Editura Știința. Arc 2004