Când ziua din lujer se desface învoalată și își desfoaie

pe câmpuri culorile

Când de la glas până la buze se sparg stalagmitele

Când soarele-înoată în holde

Și-o pânză în zori păstorește alizeul

Mereu ți-e veșmântul o insulă, o moară care-ntoarnă anii înapoi

Anii pe care i-ai trăit și-a căror icoană o regăsesc dureroasă în inimă

Alunii se-apleacă unul spre altul iar țărâna cade din îmbrățișarea

ap...