Atât de mult a îmbătat-o sucul soarelui

Încât a plecat capul și-a primit să se facă

Încet-încet: mica rază Portocalia!

Așa cum au strălucit albastru cele șapte ceruri

Așa cum a atins un foc cristalele

Așa cum au fulgerat cozile de rândunică

S-au zăpăcit sus îngerii și jos fetele

Berzele sus s-au zăpăcit și jos păunii

Și toate împreună s-au adunat și toate- mpreună-au văzut-o

Se-mbată vița-de-vie și scorpia de mare se-mbată lumea toată

Dar de-mpunsătura zilei durerea mai stăruie

O spune stârcul viermilor mici

O spune zbaterea apei în clipe-aurii

O spune și roua pe buza de sus a vântului nordic:

Ridică-te micuță micuță micuță Portocalie!

Cum te știe sărutul nu te știe nimeni

Nici Zeul surâzător nu te știe

Care cu mâna întinsă te-arată goală

În răsfrângerea înflăcărată a celor treizeci și două de vânturi!

Trad. Ion Brad