„Orice învăț are și dezvăț.” Cine nu cunoaște această zicală folosită adesea atunci când ne gândim la forța obiceiurilor asupra vieții noastre?

Cu prefixele „în-” și „dez-” este mai simplu – se pun la începutul unor cuvinte sau rădăcini de cuvinte, pentru a crea un nou cuvânt cu un nou sens.

În cazul lui „în-” (cu variantele in- sau im-, îm-), sensul este de „interior, spre interior”.

„Dez-” (cu diferite variante de-, des-, di-, dis-, diz-) este opusul – are sens de separare, exceptare, excludere etc.

Deci învăț ar însemna că interiorizez vățul, iar dezvăț că renunț la văț. Cam ca la înnod și deznod – fac un nod (leg mai multe fire între ele) sau îl desfac (separ firele unele de altele).

Toate bune și frumoase, dar ce este „vățul”?

Am început să caut prin puținele...