Asemeni pielii de mesteacăn

eşti de argint şi-nmiresmată:în ochii tăi găsi-voi sprijincînd voi descrie primăvara.Măcar că nu ştiu cum te cheamă,nu-i început fără femeie:cu sărutări se scrie cartea(iar eu vă rog frumos, tăceţica ploaia să ne vie-aproape).Vă spun că între două mări,îmi e statura atîrnatăprecum stindardul prăvălit.Pentru iubirea-mi nevăzutăsînt gata chiar acum să mor,chiar de s-ar pune moartea-n seamaplăpîndei mele sănătăţimelancoliei fără sensdepozitate-n şifoniere.Fapt cert e că-i pe fugă timpul,cu vers de văduvă mă strigădinspre pădurile uitate.Cînd încă lumea n-o văzusemşi încă n-aveam ochi şi gene,eu dispuneam de patru ochi:ai mei şi ai iubirii mele.Nu mă-ntrebaţi de m-am schimbat(căci numai timpu-mbătrîneşte:îşi schimbă tot mereu cămaşa,în timp ce eu merg mai departe).Şi toate buzele iubiriiveşminte fostu-mi-au pe r�