Aici te iubesc!Vântul se desprinde din pinii întunecaţi.Luna străluceşte ca fosforul în apa nestatornică.Zilele, de acelaşi soi, se urmăresc unele pe altele.Zăpada se dezvăluie în forme care dansează.Un pescăruş argintiu alunecă din vest.Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.O, catargul unei corăbii.Singur.Uneori mă trezesc devreme şi sufletul mi-e ud.În depărtare, marea sună şi răsună.Acesta este un port.Aici te iubesc.Aici te iubesc şi orizontul te ascunde în zadar.Te iubesc şi printre aceste lucruri reci.Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grelece străbat marea fără destinaţie.Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.Porturile devin triste când după-amiaza acostează.Viaţa mea oboseşte, înfometată, fără niciun scop.Iubesc ce nu am. Tu eşti atât de departe.Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbuşit.Dar noaptea revine şi începe să-mi cânte.Luna îşi răsfrânge visul neîntârziat.