Lunile-acestea îşi tîrăsc stridenţa
unui război civil nedeclarat.Bărbaţi, femei, şi provocări, şi glasuri,în vreme ce-n cetatea-nduşmănită,pe ţărmul părăsit acum- nisip şi spumă-adevărată -se-aşază Toamna-n straie de soldat,cu gîndul sur şi fapta măsurată:cotropitoarea Toamnă-acoperă pămîntul.Chile e treaz ori doarme. Soarelerăsare-ngîndurat prin foi de aurce zboară ca pleoapele politicedesprinse de pe cerul răvăşit.Dacă-nainte n-aveai loc pe străzi,acum, în schimb, substanţa solitarăa ta şi-a mea şi poate-a-ntregii lumicată-a ieşi la tîrguieli şi visuri,cată dreptunghiul de singurătatecopacul încă verde ce se-ndoaieÎnaintea desfrunzirii şi căderiigătit în aur şi apoi în zdrenţe.Mă-ntorc la marea-nvăluită-n cer:tăcerea între două valuriprimejdios răstimp statorniceşte,se stinge viaţa, sîngele e molcum,