A trecut și al 31-lea an. Am mers în unul din locurile unde au murit oameni doar pentru ca noi să avem unde să mergem.

Viața merge mai departe, soarele răsare și apune, pămîntul se învîrte.

Cei morți sînt oale și ulcele, iar nouă nu ne mai pasă.

În anii trecuți se mai adunau edile,șefi de ziare, diverși să-și dea în petec, să-și țină discursuri , să promită.

Acum nu era nimeni acolo.Doar coroane, două drapele și cîteva lumînări demult stinse.

Mașini bară la bară, cîte un trecător își ridică privirea  spre coloanele împușcate, la terasele de alături oamenii  își trăiesc viața.

Păi nu, dacă unul cu mare cultură și educație a propus să se scoată geografia și istoria din școli, de ce să mai medităm la cei care au murit pentru noi?

Prin centru sînt cîte doi polițiști din 10 în 10m.

Mă întreb de ce le este frică, căci nu dă nimeni semne că ar ieși în frig să