-Te iubesc...
-Și eu te iubesc, răspunse ea încet, de parcă își lăsa
inima să se așeze în acele cuvinte.
El își întoarse privirea spre ea, serios și
tandru.
-Nu, dragostea mea... iubirea mea e altfel, șopti el,
apropiindu-se încet. Iubirea, așa cum o simt eu, nu e doar o
declarație. Înseamnă să știi că, orice s-ar întâmpla, vei fi acolo,
nu ca o promisiune făcută din datorie sau nevoia de a-mi aparține.
E simpla certitudine că te vei așeza lângă mine, tăcută, și vei
rămâne. A iubi înseamnă să fii aici, chiar și când tăcerea dintre
noi pare să apese.
Ea își coborî privirea, ascultându-l ca și cum fiecare
cuvânt ar fi fost menit să îi deschidă sufletul.
-A dărui iubire nu mă consumă, continuă el. Din contră,
mă face mai puternic. Să îți ofer dragoste nu înseamnă să pierd, ci
să devin mai bogat cu fiecare clipă. Iar felul în care îmi poți
răspunde este să îți lași inima deschisă, să primești tot ce am să
îți dau. Fără teamă, fără rețineri.
Ea îl privi cu ochii calzi, cu inima bătându-i mai
repede, ca și cum un întreg univers se deschidea în acele
cuvinte.
-Cred că te înțeleg acum, șopti ea, simțind cum fiecare
clipă lângă el devenea un jurământ nerostit.
El zâmbi ușor și își lăsă mâna să-i atingă obrazul,
mângâind-o cu blândețe.
-Nu trebuie să înțelegi, îi răspunse el. În iubire, nu
avem nevoie de înțelesuri. Avem nevoie doar de curajul de a
trăi.
sursa: Eco-uri
.jpeg)
