*

nu mai puteam să ies din zăpadă

şi aveam o sută douăzeci de ani. şi nu

mai puteam să ies din moarte.

nu mai puteam să ies din îmbrăţişarea iubitei,

adică nu puteam să ies din trupul mamei

care mă aştepta hohotind de singurătate,

cu tâmplarul ei alături, cel cu oase strămoşeşti.

maica mea care-mi mângâie părul alb, şuviţele

părului meu de lapte. măicuţa mea

pe care o ţin în palmă ca un fricos

să nu o scap când mă va naşte.

*