Doamne, nu fi sfios cu sufletul meu că eu asta fac, Îl înţeleg pe Dumnezeu, Îl învăţ mereu. Fă-mi cuvântul meu de sânge, Doamne, pentru Dumnezeu, că şi Dumnezeu, Cuvântul Lui, de sânge L-a făcut, pentru noi. Căci, prin artere, o icoană a lui Dumnezeu am în fiecare picătură de sânge.

Fă-mă bubos, Doamne, ca să nu mă mândresc, slăbănogeşte-mă ca să mă smeresc, dă-mi patima credinţei ca elice a sufletului. Orb am fost şi mi-a venit vederea sărbătorii. Surd am fost şi am început să Te aud cum taci în mine. Am fost neguţător de cuvinte şi cămătar, acum caut sensurile sărăciei. Mângâie, Doamne, sufletul meu. Căci după primăvara, după vara, după toamna şi după iarna aceasta mă voi duce de aici.

Eu, Doamne, am făcut risipă de lumină, aprinzând lihnare şi candele de la focul Duh