Doamne, mie îmi cresc ochi noi pe sub ochii pe care-i am, aşa cum ne cresc dinţi noi pe sub dinţii de lapte.

Atunci, pe cărare, a venit în mine un înger cu o mânăstire în spinare, iar părul lung îi intra în sfintele altare.

Domn al vorbelor, eu calc pe nervi, pe haine, pe bătătoritele tălpi şi palme, pe linia vieţii şi respir în cântecul păsării numită Evanghelie. Ascult cum se rosteşte singur în mine psalmul şi-mi stă în gură limba amorţită şi neclintită. Iar psalmul zburdă ca măgarii sălbatici în ţinutul iluziilor.

Doamne, fă-mă să locuiesc în cuvântul rugăciunii, bărbat şi femeie, transformaţi în sporii rugăciunii, în erotică sfântă.

Doamne, m-am retras în chinovie, m-am retras în sfânta biserică,