mă-mbie adierea
sau freamăt de pădure
când ”te iubesc” e-o şoaptă
din buze rug de mure
e muzică divină
şi glas de heruvim
ce-mi curge lin în suflet
umplându-l de sublim
de ce par ochii-ţi negri
din fulgere crâmpeie
şi-adâncile îndemnuri
fac inima să-mi steie ?
înaltul mă absoarbe
când stele strălucesc
de ce pe cer văd chipu-ţi
frumos când îl privesc?