Pe culmile fericirii

Coincidențele mă amuză. De pildă, mă amuză teribil că luna aceasta blogul meu suferă de o inflație de fericire. Sau, mă rog, de o inflație de texte care-și propun (pe lîngă niște amărîte de like-uri și validări sau, în cele mai fericite cazuri, sentimente de regăsire) să nuanțeze ideea de fericire. 

Nu am programat aceste texte. Cum nici lecturile din aceste ultime săptămîni nu au fost pe deplin programate. Am ajuns la ele printr-o suită de conjuncturi și stări, care apoi au declanșat o reacție în lanț. De regulă, goana după fericire apare atunci cînd ești cel mai puțin fericit, iar oboseala cu siguranță accentuează stările antitetice fericirii.  

Lucrurile mici - lucrurile bune mici (ca cele din Raymond Carver, A Small, Good Thing) - vin de oriunde. Pe nesimțite. De asta trebuie să fii mereu alert. Alert să nu le ratezi. Alert să nu ratezi fericirea. 

La fel e și cu lecțiile de viață. Tot pe nesimț