Stă netulburat pe ţărmul veşniciei. Pe mare, printre valuri îl aşteaptă mereu acelaşi vapor.
Timp infinit îi par secundele ce-i trec printre mirări şi printre degetele răsfirate. Le cerne ca şi cum ar fi nisipul spuberat de vânt în marginea furtunii mereu neterminate în care se umpluse de iubire. O purta în adâncuri de suflet ca un copil care nu se despărţea vreodată de jucăria preferată.
Un om desenează netulburat, în fiecare seară, cu cărbune pe cer, veşnicia.
Astfel de gânduri mi-au adus cele douăsprezece cuvinte ale săptămânii. Sau poate că melodia cu care Eddie le-a însoţit m-a inspirat. Totdeauna (Always)
Acest Romeo e rănit,
dar n-ai să mă vezi sângerând,
Nu e decât un simţământ
pe care mi l-ai stârnit.
Plouă de când m-ai părăsit...
...