Pentru cei neştiuţi şi uitaţi şi pierduţi în lutul orb şi risipiţi prin veacuri, dar care au fost sarea pământului  şi care au purtat pe umerii lor binele lumii, sunt scrise rândurile acestea. Cred că nu e nimeni dintre noi care să nu fi cunoscut asemenea oameni. Să-i înmulţim cu numărul incalculabil al generaţiilor, cu întinderea continentelor şi cu puzderia insulelor şi, adunându-le, în gândul nostru, umbrele fără nume şi chip, să-i celebrăm o clipă, aici şi acum, în zarva plină de nume a istoriei. În ei se întrupează acea parte din bine a speciei graţie căreia omenirea are totuşi  chip omenesc şi a dăinuit în ciuda crâncenelor ei cusururi.

Am putea să-i numim buni prin natură sau, dacă vreţi, buni pentr...