Petru Creţia -Tu dulce-neagră

Tu dulce-neagră, furios amară

Esenţă

Care bântui arborii şi gândul,

Făcând şi desfăcând gânduri şi lumi,

Iluminând pe dinlăuntru pătimirea

Şi sfâşiind fragila rezistenţă

A clipelor chemate să se ducă

Şi să urce

În alt timp.

Ţie, trecere şi stavilă, ar trebui să-ţi dăm

Un nume