Domnule Presedinte,

Onorata Curte,

Cazul pe care îl judecați dovedește, din nenorocire, ca o natură rea nu se îndreaptă de învațatură, ca învățamântul umanitar și universitar uneori înmulțește naturilor perverse îndeletnicirile dezonorante. Prin calomnie, se poate vătăma un om în onoarea lui, se poate zdruncina în mijloacele lui de existență, dar se poate, când ura nu mai are margini, să izbească în onoarea, în mijloacele de existență și în rațiunea de a fi a cuiva. Sunt nuanțe; sunt grade de vinovăție, după cum vinovatul a cuprins o parte sau întreaga personalitate a victimei, în întrebuințarea publică a calomniei. Ataci pe un proprietar în modul de a uza de proprietatea lui, afirmând prin publicitate, ca în casele lui se petrec scene de o toleranța imorală. Ai calomni...