Linişte.. Să se adune toate valurile
rostogolind fiecare scoică la locul ei
şi luna în căuşul stâncilor să fie primită .
Să nu se audă decât pescăruşii
izbind oglinda nemişcată a mării
cu o străfulgerare de dorinţă nerostită.
Ridicaţi-vă toate visele în aer
pentru că acum va începe
procesul răsăritului.
Pentru că sunt prea multe stele neliniştite
vă rog să le scufundaţi în mare
ascunzându-le printre anemone.
Şi pentru că toate razele apuse de ieri
s-au ascuns printre stâncile neclintite
vă rog să le îndemnaţi să revină
în aşteptarea achitării.
Eliberaţi toate gândurile trecutei nopţi
şi lăsaţi-le să se zbată între maluri
ca şi când s-ar topi în neantul uitării.
Auziţi protestul surd al nisipului,
sătul de răsuflarea brizei nocturne
îngheţând cu un scrâşnet sub paşii pierduţi ?
Simţiţi palmele mării arzânde
încercând să ascundă secretul dimineţii ?
Lăsaţi-mă să alung întunericul
Am să mângâi spuma albă a valurilor
Şi tropotind cu copite de argint
O să chem din adâncul inimii mele
Răsăritul fierbinte.