Linişte.. Să se adune toate valurile rostogolind fiecare scoică la locul ei şi luna în căuşul stâncilor să fie primită . Să nu se audă decât pescăruşii izbind oglinda nemişcată a mării cu o străfulgerare de dorinţă nerostită. Ridicaţi-vă toate visele în aer pentru că acum va începe procesul răsăritului. Pentru că sunt prea multe stele neliniştite vă rog să le scufundaţi în mare ascunzându-le printre anemone. Şi pentru că toate razele apuse de ieri s-au ascuns printre stâncile neclintite vă rog să le îndemnaţi să revină în aşteptarea achitării. Eliberaţi toate gândurile trecutei nopţi şi lăsaţi-le să se zbată între maluri ca şi când s-ar topi în neantul uitării. Auziţi protestul surd al nisipului, sătul de răsuflarea brizei nocturne îngheţând cu un scrâşnet sub paşii pierduţi ? Simţiţi palmele mării arzânde încercând să ascundă secretul dimineţii ? Lăsaţi-mă să alung întunericul Am să mângâi spuma