E tarziu si intunericul ma copleseste...aminitirile
se revarsa in mintea mea si-mi umplu inima de tristete... Ma simt
singura si uitata aici, in camera intunecoasa...Privesc pe geam
spre cer...Ici colo vad cate o steluta sclipind sagalnic si
discret....
Undeva, in noapte, se aude tanguitul unei chitare...E
un cantec trist , dar plin de iubire, iubire inceputa tarziu, spre
un sfarsit de vara....
E o poveste minunata, despre un baiat si despre o
fata....s-au cunoscut asa , din intamplare si s-au placut...asa se
pare.
Iubirea lor este o taina doar de ei stiuta.N-au
spus-o lumii si nu stiu cat vor mai trebui sa o ascunda, stiu doar
ca lor le este bine, asa discret , feriti de lume.
Asa e-n cantec dar asa e si in viata...Iubiri
discrete, ascunse de a lumii fata, vei intalnii in fiecare zi si nu
vei sti ce taina ascunde o privire mai pierduta, un zambet mai
discret sau chiar o lacrima pe-obraz cazuta...
Iubirile se nasc si mor in fiecare zi.E greu sa ti in
viata o dragoste curata, e greu sa o feresti gura lumii rea dar si
mai greu este atunci cand trebuie sa ti o flacara aprinsa intr-o
iubire ce pare interzisa.
Iubirea mea e nestiuta...o stiu doar eu si-mi este
bine asa...Ce spune lumea? Nu conteaza!...De-as face bine , de-as
face rau tot m-ar vorbi si tot vinovata pe mine m-ar
gasi.
Iubirea mea e bunul meu cel mai de pret...Barbatul
ce-l iubesc are un suflet bun , de inger , venit la mine cu chip
omenesc.
E noapte, e taziu si stau si-astep sa vad de
rasari-va luna si sa-mpletesc din raza ei urarea mea de noapte buna
pentru iubitul meu.
L-am cunoscut tarziu, spre un sfarsit de vara...si nu
credeam atunci ca am sa-l pot iubi, Si totusi s-a aprins in mine o
flacare ce arde dureros de tare si se-nteteste tot mai tare in
fiecare zi....
Acum privesc tacuta-n noapte si-ncec sa mi-l inchipui
langa mine... fiindca acum el e departe.Cu toate acestea estae atat
de aproape in inima , in minte, in suflet,in orice colt de incapere
doar chipul lui prezenta-si cere...
Inchid ochii sa pot sa-l vad cu mintea , sa-l simt cu
sufletul si inima...E aici, atat de-aproape....Intind mana sa-l
ating dar locul este gol...dar nu-i nimic stiu ca va veni curand
clipa cand fi-va langa mine mereu...
E noapte , e tarziu si inca mai astept s-apara
luna...Chitara a tacut de mult...Povestea spusa trist, pe strune, a
ramas ascunsa mai departe de ochii lumii.Nici macar vantul n-a
adiat in asta noapte sa poata duce povestea mai
departe.
E noapte si luna unde este? Eu tot o mai astept ca sa
rasara, dar incurad vor rasari zorii diminetii....
Povestea mea e minunata...poveste inceputa tarziu,
spre un sfarsit de vara.E un vis frumos,trait frumos si cu
pasiune...va devevi realitate vreodata?
