Timp... As putea spune ca acum timpul a devenit dusmanul meu. Se pare ca se scurge prea repede in clepsidra vietii mele. Nu ar trebui sa ma plang .Nu am acest drept atata vreme cat am permis sa irosesc fara sens tot ce
Citește mai departe
E noapte si e intuneric...Doar lumina slaba a unei lumanari tubura linistea apasatoare a noptii ce-a coborat si in odaia mea. E tarziu si intunericul ma copleseste...aminitirile se revarsa in mintea mea si-mi umplu inima de tristete... Ma simt singura si uitata aici, in camera intunecoasa...Privesc pe geam spre cer...Ici colo vad cate o steluta sclipind sagalnic si discret.... Undeva, in noapte, se aude tanguitul unei chitare...E un cantec trist , dar plin de iubire, iubire inceputa tarziu, spre un sfarsit de vara....
Citește mai departe
A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris nimic...A trecut ceva vreme de cand am uitat de mine, de cand nu am mai vazut nimic in jurul meu ci am stat si mi-am plans de mila....Dar gata...s-a terminat cu plansul!...Vreau sa rad si sa ma bucur cu toata fiinta mea de fiacare clipa ce-mi este daruta de Dumnezeu. Chiar daca ultimile luni din viata mea au insemnat doar suferinta , am reusit sa invat multe lucruri noi despre mina insami si , mai ales cu ajutorul unor prieteni, am reusit sa ma redescopar. E greu sa uiti trecutul dar e bine sa-l lasi totusi acolo unde este, adica in tecut...Poate ramane o amintire doar...o amintire trista sau placuta ...si atat... Su
Citește mai departe
Cuvintele se astern,tacute ,din varful penitei pe coala alba de hartie...Oare ce poveste vor spune celor ce le vor citi? Cuvintele...pot sa ridice dar pot sa si coboare...Cuvintele pot aduce fericire dar ,la fel de mult, pot sa si raneasca...Dar uneori cuvintele "amutesc" si nu mai pot fi rostite .Atunci nu mai ramane dacat lacrima ,privirea si gestul.Uneori acestea fac mai mult decat o mie de cuvinte.Ar ar trebui sa ne aplecam mai mult asupra cuvintelor pe care le rostim sau le scriem...Ele se aseaza cuminti pe coala alba de hartie,dar daca sufletul nostru este tulburat atunci s-ar putea ca ele sa se rataceasca...si sa nu mai ajunga la sufletul celor din jurul nostru.Ele pot fi simboluri,pot fi rugaciune,pot fi lacrimi sau pot fi iubire...Cuvintele pot prinde viata daca stim sa le dam adevaratul sens si sa le respactam....Poetii au stiut sa transforme cuvintele in iubire, noi stim sa le transformam in ura.Aproape ca nu exista zi in care sa nu auzum vorbe urate
Citește mai departe
Atunci cand m-am hotarat sa scriu pe acest blog, imi doream sa scriu despre mine, despre dorintete mele ,despre sperantele mele. Dar, din pacate, am observat ca nu-mi este deloc usor... Inca imi este frica de cuvinte. Nu am destul curaj sa spun cea ce simt, nu am destula putere sa recunosc cine sunt si-mi este teama ca s-ar putea sa gresesc fata de mine si fata de cei de langa mine.Poate mi-ar fi mai usor daca as cosidera aceste pagini ca fiind paginile unui jurnal mai putin secret, un jurnal in care ,atunci cand am timp, va impartasesc puti din viata mea. Nu stiu daca voi reusi sa fac ce mi-am propus dar sper ca astfel ma voi elibera de temeri si ma voi regasi .Poate totul va fi doar o poveste despre viata spusa altfel.
Citește mai departe
Nu m-am privit de mult timp in oglinda sufletului.Incerc sa-mi amintesc cine sunt, pe ce drum ar trebui sa merg ca sa fac ceea ce este mai bine pentru mine si pentru cei din jur. Cine suntem de fapt? Poate ca nici noi nu stim cu adevarat.In timp, ne fascineaza diverse personaje si atunci
Citește mai departe
POVESTEA LOR...POVESTEA ORICUI Povestea lor a inceput atat de simplu.S-au intalnit la o anumita emisiune TV,s-au cunoscut mai mult sau mai putin, au dansat frumos impreuna, toata lumea ia admirat si apoi... a inceput barfa! Povestea lor e o poveste comuna.Un Romeo si o Julieta moderni, contemporani cu noi...Nu au facut nimic deosebit ,doar au jucat un rol si l-au jucat bine.Orice poate intalni pe drumul vietii pe cineva pe care sa-l admire sau sa se indragosteasca, sa-l iubeasca sau sa-l urasca...Practic oricine poate juca acest rol numai ca o face pe scena vietii.E dreptul nostru castigat atunci cand am pasit pe drumul vietii. Elena si Radu erau o pereche frumoasa...Sunt frumosi si acum,fiecare pe drumul sau iar noi nu putem decat sa le uram mult noroc in viata.
Citește mai departe
De mica am iubit muzica,teatrul,ploaia si trandafirii.Visul meu era sa devin actrita.Eram fascinata de lumea de dincolo de cortina ce acoperea scena.Posibilitatea de a fi altcineva,de a trai intr-o alta lume creata de tine era pentru mine cel mai minunat lucru care ti se poate intampla.Sa fi altcineva macar pentru doua ore,sa traiesti o alta poveste era ca si cum as fi calatorit in timp,prin lumi diferite si de fiecare data eram altcineva.Astfel am ajuns sa nu ma mai intereseze lumea di jurul meu.Ma inchideam intr-o camera ,cu o carte in mana si astfel prezentul disparea ,iar eu eram calator in lumea din paginile carti.Visam,cu ochii deschisi,ca intr-o buna zi voi juca pe o scena unul din personajele din cartile mele.Dar eram doar un copil care visa...Scena nu mi se mai pare azi o granita intre lumea reala si lumea mea din vis.Dupa doazeci de ani am ajuns sa inteleg ca viata este cea mai mare scena pe care jucam in fiecare zi rolul proprie viet
Citește mai departe
Domnul Gheorghe Dinica a plecat dintre noi spre o alta lume pe care sa o incante cu talentul domniei sale.Am putea spune ca s-a stins un suflet calator pe acest pamant dar s-a aprins o noua stea pe cerul nemuririi.Domnia sa nu a murit ... a plecat doar intr-o mare calatorie, pe un drum batatorit cu praf de stele, spre lumea in care il asteapta bunii lui prieteni ce au plecat inaitea lui. Vei ramane mereu in amintirile noastre MAESTRE!
Citește mai departe
Aseara a nins prima data in acest an.Cerul cernea, ca prin sita , fulgi marunti de nea ...Priveam cum ninge si amintirile ma invaluiau trimitandu-ma undeva in copilarie...Imi aduc aminte, ca imi placea iarna sa stau sa citesc poezii la lumina focului in timp ce afara ningea cu fulgi mari ,troienid satul meu.Da...m-am nascut si am crescut intr-un sat micut din Bucovina,un sat ca un paraias intre dealuri.Nu am crezut ca imi voi aminti cu atata dor de locurile in care am copilarit tocmai intr-o noapte de iarna.Copilaria mea nu a fost tocmai una fericita ,lipsita de griji, dar poate putinele momente frumoase merita pastrate in amintire.Si c
Citește mai departe
Ploua...Lacrimile cerului se amesteca cu lacrimile mele spaland toata durerea din suflet.De ce plang? Dar de ce nu as plange?...Dintotdeauna am iubit ploaia tocmai pentru ca mi-a ascuns atat de bine lacrimile.Cine ar fi crezut ca plang atunci cand imi vedea fata udata de ploaie?! Sufletul imi este asemeni unei oglilzi sparte in mii de ciuoburi .Ma doare si durerea o trasform in lacrimi.Privesc departe,prin perdeaua de picaturi cristaline si incerc sa vad drumul pe care am venit pana acum...Ceata si ploaie e tot ce vad... Tristete si
Citește mai departe
Mai avem timp sa visam.... Mai avem timp sa ascultam cum creste iarba... Mai avem timp sa ascultam plansul iernii atunci cand se topesc nametii... Mai avem timp sa cantam impreuna cu vantul ce adie printre ramurile ciresilor infloriti... Mai avem timp ...dar pana cand?... Mai intai va trebui sa invatam sa iubim si visele si iarba si iarna si vantul...si toate cate ne-au fost date ca sa ne infrumuseteze viata.
Citește mai departe
De ce amintiri?!...Aproape ca nici eu nu stiu...Stiu doar ca am incetat de mult sa traiesc...Ma simt ca o umbra ce aluneca in nestire pe cararile vietii. Tot ce-mi doresc este sa ma regasesc si sa invat sa traiesc din nou. Viata este frumoasa si merita traita frumos...Sper sa reusesc chiar daca imi va fi greu sa recunosc cine sunt si sa nu mai ascund de lume.
Citește mai departe