Am vandut-o pe Bucli. Prima mea bicicleta din viata de adult. O mandra mica, pliabila si grea ca un pacat pe care am luat-o in martie din banii primiti pe bicicleta de interior pe care o primisem cadou in preajma Craciunului pentru ziua mea plus niste adaugari din economii. Mi-a fost prietena buna in renuntarea la vreo 8 kg, ne-am invatat una pe alta sa ne concentram la drum si sa ne deconcentram la efort. Am mers prin parcuri si imprejurimi, de cateva ori la lucru, ne-am facut una alteia pene si ne-am carat pe scari (mai ales eu pe ea). In week-end ne-am suparat si mi-am julit degetele incercand sa-i umflu rotile care erau perfect normale, de vina fiind doar pompa stricata pe care ne-a luat-o el din targ.
Prima decizie majora din viata de femeie care se descurca singura a fost sa pun anuntul pe acelasi site de unde am luat-o si sa o marit in nici 24 de ore cu costul total de folosinta a doua ore de inchiriere. Mi-a fost grea despartirea, insa asta e primul pas spre detasarea de lucruri. Stiu ei, unii prieteni, ca e sanatos sa nu te legi de oameni, d-apoi de obiecte.
De-atunci mi-am facut conturi de 2 forumuri de profil, scanez olx-ul la intervale regulate si am gasit cativa oameni dispusi sa ma indrume sa iau o decizie buna in alegerea urmatoarei mandre ce ma va insoti in plimbari. Ca tare mi-ar placea sa-mi fi gasit o cale. Sau macar o poteca pe care sa-mi indrept directia, pana la urma ciclismul e un sport individual unde cel mai bine mergi pe unde alegi singur.
Vant la pupa si lant intins.