Oare cine, când şi undeA ticluit primele versuri?Sunt sigură că omul se rugaIar ruga dura cât seara ţineaOri , devreme, dimineaţa.Când totul era aşezat,Se putea sta cu puritatea la sfat!Auzindu-l şi alţii, ce ciudat,ce frumos sunau cuvintele în gura lui,au început să inventeze şi muzicaşi aşa, se pare, că a apărut imnul şi oda!Odată, pe cand se băteaucavalerii lunii cu cei ai soarelui,privighetoarea îşi încerca notele mai înalte,un drumeţ, din altă parteobosit şi chior de-un ochicu desagi plini cu cărţişi terfeloage de legia poposit la un castelsi a compus un rondel.Un altul , atât de mult a îndrăgit poienilesi râurile noastrecă a rămas aicea , printre castre.Şi-au mers şi dintre-ai noştri, mai departeşi s-au întors cu altă carte-cu genuri noi şi multe specii-am început să concurăm cu greciişi cu romanii, ori cu alte naţiivenite pe aici