Tu m-ai făcut nesfârșităașa a fost plăcut înaintea Ta:o gingașă cupă ce-o deșerțiși o-ndestulezi mereu cu proaspătă viață,un flaut de trestie ce sună pe dealuri și prin văimelodii veșnic noi suflând peste ele.La nemuritoarea-ți atingere,inima-mi îmbătatăinundă și-n valuri de nespus se revarsă.Pentru darurile-ți nesfârșite,ca să le pot primi,am doar mâinile acestea strâmte.Și timpurile trecși tu-mi dăruieștiși mereu rămâne loc pentru a umple.