Vietăți aievea, oferitepeste tot să-l crească unde-aleargă,au simțit la semne înruditesemenu-n imperii dezvelitece-s urcate, cu tritoni uzi leoarcă,uneori de zeul inundat;animalul deci s-a arătat,altceva decât, de pești, nătângeînmulțiri, din sângele lor sânge,și-nspre omenesc ceva-nclinat.Răsturnându-se, veni o ceațăveselă, simțind strălucitoareparcă valuri: caldă, devotată,drumul cu nădejdi ca-ncununând,și-n avânt, rotundă prora blândocolind-o, cum o vaza-și arecorp și rotunjimi, de răni de-o parte,fără griji, de viață fremătând,și schimbând în joacă valuri sparte,lin purta triremă mai departe.Și-n pustiu-i risc naieru-l dusepe prietenu-oferit acumși, îndatorat, el lumi nespuseîi imagina, reale-oricum,căci iubea grădini, voci, zei și încăsideralul an în pace-adâncă.Traducere Mihail Nemeș