Din adâncul camerei, din pat, numai paloarea separăfereastra stelară ce s-a-nclinat ferestrei de ziuă avară.Apoi această nouă tinerețe celestăce ziua crescând o atestăaleargă, se-nclinăși la rându-i dispare!Nimic nu mai rămâne pe cerul matinal când tandreleamante îl contemplunimic decât el însuși, cerul, ca exemplude profunzime și de gravitate!Doar porumbeii mai descriu rotundîn cercuri tot mai line lunecândcătre blândețe și singurătate.Traducere Dumitru D. Ifrim