Între stele, ce departe; şi totuşi, cu
cât mai departe,
ceea ce înveţi în lumea
aceasta.
Unul, bunăoară, un copil...şi un
altul, un al doilea,
o, cât de necuprins de
departe.
Destinul, el ne măsoară poate cu
măsura de-o şchioapă a existenţei
care ne apare străină.
Gândeşte-te, o şchioapă numai de la
fată la bărbat
când se fereşte şi i se
pare.
Totul este departe şi nicăieri nu se
închide cercul.
Uite, în strachina, pe masa pregătită
cu voie bună,
ciudata faţă a peştelui.
Peştii sunt muţi...se credea odată.
Cine ştie?
Dar nu este la urmă un loc unde să se
vorbească
fără ca ei să fie acolo, limba
peştilor?
Din vol. Rainer Maria Rilke în
versiunea inedită a lui Dinu Pillat Exerciţii de supravieţuire,
Editura Litera, 1993
