Muzică: respiraţie a statuilor,
poate;
linişte a imaginilor. Tu limbă,
unde
sfârşesc limbile, tu
timp,
care stai perpendicular pe drumul
inimilor pieritoare.
Sentimente pentru cine? O, tu,
prefacere
a sentimentelor în ce?: în peisagiu
auditiv.
Tu, străino: muzică. Tu,
care
eşti crescută peste universul inimii
noastre.
Ceea ce este cel mai lăuntric, ceea
ce, depăşindu-ne,
năvăleşte afară, sfântă
despărţire
când lăuntricul ne stă
împrejur
ca depărtarea cea mai deprinsă, ca o
altă
faţă a aerului.
curată,
uriaşă,
care nu mai poate fi
locuită.
Din vol. Rainer Maria Rilke în
versiunea inedită a lui Dinu Pillat Exerciţii de supravieţuire,
Editura Litera, 1993
