În ultima vreme, „patriotismul” de paradă, intenționat greșit înțeles și promovat, a adus un iz pestilențial în atmosfera noastră socială, fiind însoțit de minciuni, mesianism, conspirații, manipulare și extrem de multă violență.

Oricum, doar extrem de rar la noi a existat o atmosferă de concordie și respect. După 1989, în lipsa aparatului represiv comunist, oamenii chiar au început să creadă că au drepturi și că și le pot manifesta public liber, fără urmă de obligații și de consecințe!

Așa au apărut părinții care își duc copiii la grădiniță sau la școală, pentru a fi educați, uitând de cei „7 ani de acasă” – adică de educația de bază care se face în familie, nu de către „străini”.

Așa au apărut cei care cred că dreptul la opinie este să spui orice îți trece prin cap, mai ales ceea ce ți-au băgat alții în cap, fără să-ți dai seama ce intenții urmăresc aceștia. De ce? Pentru că este dificil să înveți, să te informezi, să-ți dezvolți gândirea critică, să judeci rațional. Dar este ușor să repeți ca papagalul ce auzi sau ce ți se spune de altcineva, în rafale similare unui bombardament distrugător.

Așa au apărut cei care n-au răbdare și vor să primească totul repede, de-a gata, fără vreun efort din partea lor. Vestea rea este că vine AI-ul peste ei – și peste „influencerii” de succes, care se cred cel puțin semizei eterni.

Pentru acești oameni, care cred că totul se obține ușor, că este suficient să-ți dorești ceva pentru a obține rapid și fără efort – altul decât de a propaga ura și frustrarea lor personală față de cei pe care i-ar dori eliminați din raza lor vizuală, las aici câteva din amintirile mele de-o viață.

Știți de provocarea la boicot în cazul retailerilor ce fac parte din multinaționale.

Când m-am întors din Franța, în 1997, în România nu existau marile lanțuri de magazine de azi – la câțiva ani după au apărut un magazin Carrefour și un McDonalds. Era o singură bancă la care îți puteai face un cont în valută cu card asociat. Lipseau încă din magazine diverse produse utile – mă refer la mărunțișuri, necesare însă în viața de zi cu zi. Sau mărci renumite de diverse produse, care în străinătate erau pe toate rafturile!

Telefoanele mobile încă nu prea existau, nici internetul (cu excepția conexiunilor instabile prin cablul de telefonie fixă), nici sutele de canale TV.

Multe s-au schimbat de atunci. Poate nu așa de rapid cum ar fi fost de dorit, nici așa de bine, complet, clar și fără de mari fraude și cheltuieli excesive, dar schimbările în mai bine s-au propagat insidios în toate direcțiile posibile de dezvoltare. Numai că mulți oameni au avut probleme de adaptare la aceste schimbări venite peste ei, inclusiv schimbarea nivelului veniturilor pe care erau capabili să le obțină, ceea ce a alimentat frustrările unora, a declanșat falia masivă existentă în gândire și a creat valul de „nostalgie” după comunism.

Iar semnul care a venit târziu, dar a venit în cele din urmă, ca recunoaștere a progresului înregistrat de economia și societatea românească, a fost pentru mine faptul că ne-am sincronizat la nivel cultural cu vestul – cu societățile considerate avansate – cărțile, filmele, tendințele apar la noi în același timp sau la maxim câteva ore distanță de momentul în care ies pe piață în celelalte țări.

Iar acest nivel la care am ajuns poartă de fapt în el și binele și răul! Adică ne-a adus și amplificat ideile de conspirații, condamnarea diversității, respingerea imigrației, aderența la mișcările fascistoide sau – mai naționale – de natură legionară. Adică violență, respingerea altor idei, căutarea salvatorului unic și fanatizarea unor oameni care cred doar în drepturi, nu și în datoria lor ca cetățeni de a apăra statul de drept – cei din categoriile menționate mai sus.

Încotro ne îndreptăm? Sincer, mi-e și frică să spun în cuvinte, ca nu cumva să atrag universul în direcția la care mă gândesc.

Recunosc că mi-e frică! Mi-e frică de violență! Nu pot reacționa violent în fața violenței, deci indiferent de situație, violența altora este finalul pentru mine. Sper să nu fie nevoie să suportăm iarăși un regim violent și arbitrar. Sper să rezistăm, chiar dacă situația actuală nu este cea mai grozavă din lume. Dar s-ar putea ca peste ceva timp să ne gândim la ea dintr-o altă perspectivă.