Cu varianta: „Noi nu vedem oamenii aşa cum sunt, îi vedem aşa cum suntem noi.”

Acum mulți ani, la ultimul interviu de recrutare la care am fost, am dat de o persoană care, nu numai că nu înțelegea răspunsurile pe care i le dădeam la întrebările pe care le primise pe o hârtie, și încerca să le noteze fără să reușească să le prindă sensul (adică nu lua notițe, ci încerca să scrie după dictare, fără a avea timpul necesar să finalizeze ideile), dar m-a întâmpinat cu o întrebare de deschidere de-a dreptul nepotrivită, din punctul meu de vedere. Întrebarea a fost: „Ce este neadevărat în cele scrise în CV?”. I-am spus că pot să furnizez detalii despre tot ce am inclus în CV, dar mi s-au aprins instantaneu beculețele, ca la pomul de Crăciun. Finalul a fost glorios! După vreo câteva minute, i-am spus că n-are rost să ne mai pierdem timpul una alteia și am plecat dezgustată și mirată totodată. Cât de incompetenți