Suntem imperfecți prin însăși natura noastră
umană. Dacă am fi perfecți, ne-am fi întotdeauna autosuficienti. Nu
am mai avea nevoie unii de alții. Nu ne-am iubi, nu ne-am urî, nu
am interacționa, nu am lega relații. Nu am conta unul pentru altul.
Ar fi monoton. Și trist. Și cenușiu. Existăm însă în polaritate, în
diversitate, în rău și bine, în diferențe, în contradicții, în
relații, în tot ceea ce face natura umană să fie atât de specială
și interesantă. Suntem imperfecți. Și diferiți. Ceea ce reprezintă
un lucru pozitiv, minunat. Viu. Și colorat.
Evident că naștem în jurul nostru simpatii și antipatii.
Uneori fără să vrem. Plăcem o anumită persoană. Ne repugnă o alta.
Există adesea în jurul nostru persoane pe care le caracterizăm
drept “nesuferite”, “imposibile”, “enervante”,” de neinteles”,
persoane care ne calcă pe nervi sau ne scot din sărite orice ar
face. Le urîm, le evităm, le respingem. De ce? Din cauza că au
anumite trăsături comportamentale sau de caracter care ne determină
să îi catalogăm astfel. Pe de altă parte, există adesea în jurul
nostru persoane pentru care simțim, încă de când le-am cunoscut, o
atracție și o simpatie instantă. Chiar dacă ne rănesc sau ne
greșesc, simpatia pentru aceste persoane va persista în
timp.
Oricât de absurd, de nerealist sau respingător de
adevărat ar părea, în personalitatea acestor oameni regăsim anumite
trăsături proprii pe care, la nivel subconștient, încercăm să le
reprimăm sau să le ignorăm. Respingem la ceilalți anumite aspecte
ale propriei personalități pe care poate nu le conștientizam sau nu
dorim să le conștientizăm. Dezvoltăm deseori o atitudine negativă
față de o persoană pentru că acea persoană reflectă un anumit
aspect pe care îl respingem la noi înșine. Îi judecăm pe ceilalți
în funcție de ceea ce suntem, de ceea ce gândim, de cât de mult ne
seamănă sau nu, de așteptările pe care le avem de la noi înșine. Ne
alegem partenerul de viață și căutăm iubirea în funcție de aceste
criterii. Pentru că suntem subiectivi în alegerile
noastre…
Suntem de fapt o oglindă în care se reflectă ceilalți,
spun psihologii. Ceilalți sunt o oglindă în care ne reflectăm la
rândul nostru. Relații pe care le stabilim cu ceilalți reprezintă
oglinda a ceea ce avem nevoie. Când ne uităm la ceilalți ne uităm
într-o oglindă. Această oglindă ne arată realitatea proprie a
necesităților și nevoilor noastre. Uneori ceea ce vedem în oglindă
contravine cu ceea ce ne-am dori. De multe ori, ne place ceea ce
vedem. Acceptăm reflexia oglinzii. Alteori respingem. Fără să vedem
prea obiectiv reflexia. De fapt, suntem cu toții oglinda cuiva.
Atragem și respingem oameni. Iar oglinzile ne arată imperfecțiunea
relațiilor noastre.
Putem folosi oamenii, lumea din jurul nostru, relațiile
pe care le stabilim cu acești oameni ca pe o oglindă. Oglinda ne
poate ajuta să identificăm acele aspecte care au nevoie de
vindecare. Relațiile noastre cu ceilalți (familie, copii, colegi,
prieteni, parteneri de viață) reflectă anumite părți din noi. Felul
în care te simți cu o anumită persoană este de obicei un indiciu a
ceea ce simți vizavi de partea din tine pe care celălalt o
oglindește. Atragem oglinzile în realitatea noastră pentru a ne
arăta care sunt acele lucruri de care avem nevoie, ce anume am
putea dezvolta și îmbunătăți la noi înșine. Acele aspecte ale
personalității celuilalt sunt aspecte ale propriei personalități.
Ele trebuie conștientizate, acceptate, integrate.
Se întâmplă însă să atragem și oameni cu trăsături total
opuse nouă. Aceste persoane sunt reflexia sinelui pe care încercam
să-l renegăm, să-l reducem la tăcere. Persoana care se află în fața
oglinzii alimentează o anumită nevoie a personalității tale și îți
procură ceea ce îți lipsește. Cu cât sentimentele de ură sau iubire
față de o persoană sunt mai puternice și mai intense cu atât
probabilitatea ca acea persoană să fie o reflexie puternică și
fidelă de-a ta este mai mare.
Există și relații pozitive și relații negative. Există
și oglinzi binefăcătoare și oglinzi distrugătoare. Cu toate că
drumul lor e diferit și suferința cauzată de oglinda distrugătoare
nu este deloc similară binefacerii dată de oglinda benefică, ambele
duc în punctul cunoașterii de sine, al conștientizării nevoilor și
al afirmării identității. Putem arunca o privire asupra relațiilor
noastre cu ceilalți, fie ele pozitive sau negative, pentru a
descoperi mai multe despre noi înșine. Putem face acest lucru
aplicând oricând principiul oglinzii.
Avem nevoie de mult curaj și iubire de sine pentru a
accepta oglinzile existente în interiorul relațiilor noastre de
iubire. Avem nevoie de curaj pentru a ne accepta chiar și părțile
de neacceptat (scuzați paradoxul), fără a le proiecta în ceilalți.
“Persoanele cu care interacționăm sau persoanele care ne sunt
parteneri de viață sunt întotdeauna oglinzi ce reflectă propriile
convingeri. Simultan, suntem la rândul nostru oglinzi ce reflectă
convingerile lor. Dacă ne uităm cinstit la relația noastră, putem
vedea atât de multe despre felul în care i-am creat”.
Oamenii pe care îi iubim sau îi admirăm au anumite
trăsături ale personalității lor care stârnesc aceste sentimente în
noi. Ele există și în noi înșine. Poate nu dezvoltate într-un
procent atât de mare, însă există. În mod inconștient suntem atrași
de aceste persoane, considerând că, într-un fel, am putea căpăta
acele trăsături pe care le admirăm la ei.
Dacă suntem în general caracterizați ca având o
personalitate puternică și suntem atrași de de un partener sensibil
și vulnerabil, acel partener va reflecta nevoia de recunoaștere și
de acceptare a propriei vulnerabilități. Dacă suntem în schimb
sensibili și ne aflăm într-o relație cu o persoană puternică este
foarte posibil să ne simțim victimizati, controlați, copleșiți de
ei până vom putea la rândul nostru să ne conștientizam și să ne
acceptăm puterea proprie.
Cu părțile ei negative și pozitive, lumea pe care o
experimentăm este o proiecție a conștiintei noastre. Și cu ce te
poate ajuta această teorie a oglinzilor? Te poate ajuta în a te
accepta pe tine așa cum ești și în a-i accepta pe ceilalți așa cum
sunt. Chiar dacă nu ești de acord cu ceea ce face o persoană, poți
ajunge să o urăști nu din cauza comportamentului său, ci a
personalității sale. Accceptarea celor din jurul tău așa cum sunt
îți poate aduce mai multă liniște și împăcare de sine. Îți poate
aduce acceptarea de sine, în toată diversitatea, splendoarea și
contradicția existentă în tine.
sursa:
https://drumuricatretine.wordpress.com/
