Dar dacă sînt, cuvintele, cazmale?
Moartea, atunci, pe dedesubt, nu ți-ar capta decâtecoul.Cuvântul tău buclat este mereu ca aburul ieșit dingurăCând iarna ne așterne pe haine promoroacă.Spiritul nu se vrea întărit, ca o piatră,Și luptă cu nămolul care-i dă ghes să încerce asta.Dar somnul, somnul e-o cazma zgârcită.O, cine vrea să plece, piară-n noaptea pe caren-o mai chinuie durerea.