Te privesc trăind într-o sărbătoare pe care
teama mea de-a veni la sfârșit o lasă întunecată.

Mâinile noastre se închid pe o stea flagelară.
Flautul trebuie din nou cioplit.

Abia dacă vârful unui mare soare brutal atinge o zi
la începutul ei.

Nemaiștiind dacă atâta sevă biruitoare trebuie
să cânte sau să tacă, am descleștat pumnul Timpului
și i-am smuls recolta.

Ivitu-s-a un curcubeu multiplu și sterp.

Evă solară, poate de carne și de pulbere, nu
cred în dezvăluirea celorlalți, ci numai în a ta.

Cine bombăne să mă urmeze până la portalul nostru.

Simt cum se naște-n mine suflul nou și cum
durerea mi se stinge.

Trad. Gellu Naum