Te privesc trăind într-o sărbătoare pe careteama mea de-a veni la sfârșit o lasă întunecată.
Mâinile noastre se închid pe o stea flagelară.Flautul trebuie din nou cioplit.
Abia dacă vârful unui mare soare brutal atinge o zila începutul ei.
Nemaiștiind dacă atâta sevă biruitoare trebuiesă cânte sau să tacă, am descleștat pumnul Timpuluiși i-am smuls recolta.
Ivitu-s-a un curcubeu multiplu și sterp.
Evă solară, poate de carne și de pulbere, nucred în dezvăluirea celorlalți, ci numai în a ta.
Cine bombăne să mă urmeze până la portalul nostru.
Simt cum se naște-n mine suflul nou și cumdurerea mi se stinge.
�